Madame Vox Populi

O zi de luni cu un inceput promitator.

7:00. Din cele 8 ore ore pe care ar fi trebuit sa le dorm au ramas doar 5. Trecem peste. Ma trezesc si plec in graba spre spitalul Militari. Pe drum iau tot Bucurestiul in primire si ma asigur ca stau la fiecare stop de cel putin 4-5 ori. 3 sferturi de ora mai tarziu ajung.

8:00 Ajung la cabinetul de recoltare fix cand un asistent iese afara si incepe sa adune trimiterile si cardurile de sanatate. Scena o vedeam de la 3 metri departare. Pana incep sa bag mana in geanta sa-mi caut actele, o mare de batrani care pana acum stateau in sir indian, se imbulzesc toti spre intrare, obisnuiti cu sentimentul de pe vremea comunismului cand se bateau pe lapte si faina. Toti se imbulzesc unii in altii, incercand sa prinda un loc mai in fata pe lista si in acelasi timp striga “de ce nu stati la coada?”, moment in care ma bufneste rasu. Astept sa dea toata lumea foaia disperata dupa care o dau si eu la sfarsit, ca sa nu imi atrag injuraturi degeaba desi eu aveam programare. Ma asez pe jos in pozitie turceasca si las scaunele batranilor caci pe mine inca ma mai tin picioarele, Doamne ajuta.

 8:22. A doua oara cand asistentul deschide usa. Batranii sar buluc. Hunger Games reloaded insa a doua oara nu stiam daca sa mai rad sau sa ma enervez. Desigur ca in orice conjunctura te-ai afla, trebuie sa existe un cetatean turmentat, un vox populi care simte dintr-o data chemarea aceea de a face dreptate in numele altora. Eh, in situatia de fata era o batrana care schiopata de colo colo ca un pitic de gradina si avea o fata de soacra nenorocita care a ramas singura pentru ca nu a putut sa o accepte pe sotia fiului ei ca fiind destul de buna. Madame vox populi incepe sa se planga intai de piciorul rupt cu o voce care indica faptul ca a fumat toata tineretea numai Carpati. Apoi incepe sa urle ca se grabeste si daca stia ca dureaza atat venea mai tarziu.  Apoi incep si restul batraneilor “Da domnule, ne grabim! Haideti mai repede ca mai avem si alte lucruri de facut. Tastati mai repede in calculator trimiterile alea”. Sa-mi pice fata nu alta. Imi pare rau dar nu m-am putut abtine si am deschis gura “Da unde va grabiti doamna asa tare? Trebuie sa ajungeti la munca cumva?” Am fost nesimtita dar m-am enervat. Nu zisesem ceva urat, dar tonul a facut diferenta. Madame vox populis tacuse. Tacusera toti. Singuru loc inspre care se grabeau toti era probabil cimitirul asa ca nu vedeam rostul scandalului. Toti ne grabim. Eu la munca, ei probabil sa ocupe locurile in autobuz si sa denigreze in continuare generatia noastra. Fiecare dupa posibilitati. Daca nu si-ar mai vinde semnatura in perioada alegerilor pe o punga de faina, un pachet de oua si o cutie de lapte, poate ar sta altfel situatia in tara asta si nu ar mai fi nevoie sa se imbulzeasca lumea la coada in spitale.

8:47. Ma calmasem si imi asteptam in liniste randul. Apoi aud o tanti cum se ia de o femeie de serviciu si matura cu ea pe jos (oh, the irony) pentru ca a luat liftul singura si nu a asteptat sa mai intre altcineva in lift. Ca din cauza femeilor de serviciu se duc spitalele de rapa, ele sunt capul rautatilor, ele sunt mai rele ca doctorii.

(Cred ca daca as sta aici toata ziua, as avea perle incontinuu de scris)

8:51 Madame vox populi intra in actiune. Este chemata sa isi spuna pin-ul de la card. Cu o mandrie exagerata si neinteleasa striga in gura mare “1313” cat sa se inteleaga care-i numarul ei norocos. Este anuntata ca o sa fie chemata in scurt timp. Se razvrateste. “Cum adica? Dar doamnele fusesera aici inaintea mea, va rog haideti sa respectam ordinea”. Asta in timp ce isi croia drumul spre intrare si se pregatea sa intre. Fi-mi-ar sila. Unde statea corectitudinea.

8:59. Se trezeste alta tanti, de data aceasta intruchiparea lui Fomila si ceva din Gerila, cu punga de rafie dupa ea sa comenteze cum ne tin atata la coada ca sa le dam mai multi bani sa ne bage in fata. Dupa ce ca ai venit pe trimitere si nu platesti nimic, mai faci si figuri. “Nu ne primesc la doctor pentru ca nu vor sa ne facem bine ca sa le dam mai multi bani”. Mai tanti, dupa cum te prezinti la cele 100 de kg, am o vaga impresie ca nu esti bolnava din cauza doctorilor ci din cauza ca iti place prea mult cotletul de porc. Las-o mai moale si nu o sa mai dai asa des pe la doctor.

9:10. Acelasi personaj cu punga de rafie incepe sa depaneze amintiri cu restul babutelor ca si cand s-ar cunoaste de viata, nu de 20 de minute. “Era o zi de duminica. Am primit cadou de ziua mea un telefon din ala, din ala fara butoane, de apesi pe ecran doar. M-am enervat atat de tare ca m-a scos din comfortul meu, din telefonul meu cu taste, ca mi-a sarit colesterolul la 400 si am ajuns de urgenta la spital. A vrut fimea sa faca o fapta buna dar nu i-a iesit”.

9:31. Sunt inca aici. Intra liceenii inaintea batranilor caci trebuie sa ajunga la scoala. Deja iese scandal. “Domne suntem operati, cat vreti sa mai stam in picioare?”. Sare un domn in apararea copiilor “doamna, ei sunt viitorul”. Saracul, mi-e mila de el, atat i-a trebuit sa deschida gura. “Si noi ce suntem domne? Noi nu suntem viitorul? Sa ne astepte, ca ei pot sta in picioare, noi nu, noi suntem operati”. Ai dracu v-ati operat toti in sincron. Este un nou sport categoria 50-70?

9:52. O intepatura care a durat aproximativ 30 de secunde. Am zis buna ziua si am plecat. Sper sa nu mai dau pe aici prea curand. Acelasi lucru vi-l doresc si voua.

– O

fd9f0252acd9abb407124f85fe7f6cde


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s